Cum ajută o hartă simplă a amplasării jurnalul plantei?

O schiță simplă a camerei sau o etichetă scrisă a locului poate distinge plante asemănătoare și arăta mutările. Notați fereastra sau camera, distanța aproximativă, un obstacol apropiat și data. Acestea sunt observații de mediu, nu măsurători calibrate de lumină. Evitați identificatorii care își schimbă sensul când planta este mutată. Un identificator permanent poate urmări planta în timp ce istoricul locului se schimbă. Astfel fotografiile și îngrijirea anterioare sunt mai ușor de comparat fără a presupune că descriu același mediu. Păstrați Planta A ca identificator în toate observațiile. În prima zi înregistrați Locul 1 ca o poziție descrisă lângă fereastră. Dacă planta ajunge la Locul 2, adăugați un eveniment datat de amplasare și păstrați Locul 1 în istoric.

Dați plantei un identificator constant și un istoric al locului pentru comparații după mutare.

Caracteristicile generale ale genului nu confirmă îngrijirea specifică speciei sau siguranța animalelor. Intervalul de observație ales nu este o instrucțiune de udare.